Terapia implantara - tratamentul de electie in stomatologia moderna
Este o ramura a chirurgiei orale care se ocupa cu reabilitarea zonei edentate prin inserarea unui dispozitiv prefabricat din titan sau aliaj de titan, material biocompatibil, in tesutul osos, pentru a suporta o viitoare lucrare protetica.
Avantajele majore ale tratamentului implantar sunt:
Se evita slefuirea dintiilor sanatosi din vecinatatea zonei edentate
Previne migrarea dintilor
Mentinerea tesutului osos din zona respectiva
Posibilitatea fabricarii unei lucrari fixe chiar daca nu mai sunt suficienti dinti prezenti pe arcade, singura alternativa fiind o proteza mobila
Citeste mai multe despre Chirurgia Implantara.
Chirurgia implantara trebuie in schimb sa indeplineasca anumite conditii pentru un succes de lunga durata acesta fiind: un volum osos adecvat inserarii unui implant, imbunatatirea igienei orale a pacientului si cooperarea acestuia pe termen lung, revenind la controale regulate.
Inafara de acesti factori care tin mai mult de pacient, succesul pe termen lung al unui implant depinde si de personalul care trebuie sa fie calificat, cu specializari in domeniu, si la curent cu ultimele metode chirurgicale si tehnologii inovative. Medicul chirurg/ implantolog trebuie sa fie pregatit pentru a putea gestiona orice complicatie aparuta intraoperator sau ulterior.
Interventia chirurgicala de inserare a unui implant trebuie efectuata in conditii de sterilizare riguros implementate si cu dotare specifica manoperelor ce urmeaza a fi realizate (cum este piezotomul care asigura efectuarea manoperei in conditii minim invazive si fiziodispenserul care este indispensabil in orice cabinet de implantologie orala).
Augmentarea osoasa: ce presupune si cum putem sa o evitam.
Foarte multi pacienti se prezinta solicitand inserarea unor implanturi dentare, dar la o evaluare atenta se observa ca nu au suficient os, necesitand operatii suplimentare.
Din pacate, la noi in tara, pana in urma cu ceva timp, implantologia orala nu a fost suficient promovata. Drept urmare, majoritatea pacientilor se prezinta dupa mai multi ani de la extractie, cand osul care a sustinut odata dintele s-a resorbit aproape complet.
Pentru a putea beneficia de o terapie implantara, osul trebuie refacut prin tehnici speciale de augmentare osoasa ce presupun adaugarea unor materile (os de la pacient,os uman, os bovin, materiale sintetice etc,) care trebuie stabilizate la nivelul defectului si acoperite cu tesut moale (gingie). Apoi pacientul trebuie sa astepte ca organismul sa formeze si sa organizeze tesutul osos la acel nivel. Ulterior se insera implantul, urmand etapa de osteointegrare a acestuia. Dupa tot acest timp pacientul va putea primi o restaurare protetica (lucrare) pe implanturi.
In cazul in care exista suficient tesut osos cat sa poata stabiliza un implant dar nu sa il si inconjoare, se poate face operatia de augmentare osoasa impreuna cu inserarea implantului.
Mai trebuie mentionat faptul ca momentan, pe plan mondial, nu se mai insera implanturi in zona frontala maxilara fara o augmentare anterioara de tesuturi dure si moi, deoarece alfel, rezultatul estetic final este deseori nesatisfacator.
Pacientii sunt reticenti de multe ori din cauza perioadei mari de asteptare sau a costurilor mai crescute, dar odata rezultatul obtinut nu se poate compara cu slefuirea dintilor sanatosi de langa cel lipsa si inlocuirea lui printr-o lucrare.
Pentru a preveni necesitatea unor interventii chirurgicale suplimentare este indicat sa va prezentati la medic cat mai aproape de momentul extractiei. Ideal ar fi ca extractia sa fie practicata de medicul implantolog, pentru a sti exact patologia din acel moment, in functie de care se va recomanda inserarea implantului la o anumita perioada. In acest fel se poate stabili un plan de tratament cu cele mai bune rezultate pe termen lung.